Lalele-albastre 

ai văzut?

Doar câte una am luat

și am oftat, și ai oftat,

gândindu-ne 

cât le-a durut

să fie despărțite-așa,

din mâna mea, în mâna ta.



Păreau să plângă,

dar n-au plâns

căci, prin albastru, se vedeau,

privirile nu-și despărțeau

și doar petalele 

și-au strâns,

cu gând frumos de bun-rămas,

din flori albastre, fără glas.



Noi, neștiuții-n

lumea lor,

simțind arome de tristeți,

le-am înțeles și-apoi, discreți,

apropiindu-ne 

ușor,

am vrut ferice-a le vedea,

cu mâna ta în mâna mea.



Din vol. “Aripi de azur”