Privesc oglinda apei la izvorul
pierdut în valea dintre două gânduri
ce vin și deformează, rânduri-rânduri,
poemul trist ce-i cere ajutorul.

Sunt rime dintr-o apă tulburată
de-o talpă neatentă dintre visuri
căzute prin uitare în abisuri
din care se rupseseră odată.

Sunt versuri ce se simt neîmplinite
și își ascund privirile-ngrozite
în valuri mici, alunecând pe-o undă

pe căi ciudate și nedefinite
și caută în suflet să pătrundă
în dragoste-mplinită și profundă.

Din vol. "Oare"