Într-o baltă ce băltește 
La o margine de sat,
Printre-orăcăieli, gândește
Că … nu prea mai e de stat.

Între broaște, el, brotacul,
Poate-ar fi cel mai dorit,
Vorba-ceea: ca burlacul
Tânăr și neliniștit,

Dar o vorbă strecurată
De un șarpe necurat,
Chiar de-o fi adevărată,
L-a cam marginalizat:

Nicio broască nu-l iubește,
Toți broscoii-l ocolesc,
Ca un cuc-de-mâl trăiește,
Mormolocii nu-l cinstesc,

Peștii din băltita baltă,
Simt în solzi frisoanele ...
Inima, de-o au, tresaltă
‘n toate lighioanele.

Care-i vorba, de le pare
Mai ceva ca un fibrom?
Cic-ar fi vrăjitul care
Este, pe sub piele … om.

Din vol. “Dor de lele”