Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
şi încă nu ştiu ce să fac: vin sau sper
că pot să păşesc pe un alt început.

Mi-e teamă că tu, de acolo, de sus,
nu ştii că ţi-am fost şi, pesemne, -ai uitat
o viaţă din care te-ai rupt şi-ai plecat
pe drumul spre astre, devreme răpus.

Iar firul acela mă ţine acum
legată, în suflet, de frig şi zăpezi,
căci nu ştiu, de-acolo, tu poţi să veghezi,
sau nu mă mai ştii şi sunt singură-n drum?

Nu ştiu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îţi vin, ori să plec
pe drumul speranţei, să pot să-mi înec
amarul şi teama de noul îndemn.

Din vol. “Eterna căutare”