Muza cea de sâmbătă

Sâmbătă, o muză m-a făcut mai viu
Apărând, din gânduri, cum o vreau: golașă,
Cu ochi verzi, cu părul roșu-arămiu
Și c-un trup … of, Doamne, simt că azi sunt pașă!

A-nceput să-mi cânte, cred că-n grai sârbesc,
Că-mi suna-n ureche “Ukraden”, iar zorii
Mi-au adus gurița-i dulce s-o iubesc
Și să-i dau “poljubac” de s-o ia fiorii.

Au luat-o, frate, au cuprins-o rău,
Că simțeam strânsoarea ei caniculară;
Arzătoare muza și, vă jur c-un “zău!”,
Îl simțeam în mine … Soarele de vară.

Sâmbătă! Ce muză! Azi, am în auz
Dorul ei cel mare: să îi fiu eu … muz.

Din vol. “Dor de lele” 

Lasă un comentariu