Ceaiul de iarnă

Mi-am lipit sufletul 
De florile unui geam
Și abia atunci mi-ai apărut
Într-o lumină tulburată
De dezgheț.
Făceai un ceai de fructe
Sau de flori
Sau de amintiri,
Îmi era greu să-mi dau seama,
Pentru că pluteau prin aer
Urme de sentimente
Cu arome de uitări.
Puteam să bat la ușă,
Doar-doar să pot și eu gusta
Ceaiul acela ciudat,
Și trecut,
Și neîndulcit, 
Cred.
Mă întreb și acum:
Ce gust ar fi avut?

13 ian. 2019

Lasă un comentariu