Apari, uneori, dintre visuri,
scăldată în mii de culori,
și cerni, trimițând spre abisuri,
un cânt ce îmi naște fiori.

Fragmente din el mă-nconjoară,
m-ating și mă trag spre ceva
ce-ncepe, treptat, să-mi apară
ca zile din zodia mea.

Sunt semne în limba străbună,
ascunse-n culori curcubeu
pictate-n destin pe o rună
pe care-am văzut-o doar eu.

Citesc, împreună cu tine,
în semne topite-n alcov,
iar visul dispare prin mine
în cântul iubirii în mov.

Din vol. “Eterna căutare”