Era ceva nedeslușit în vis 
Și apărea sub valuri în mișcare,
Când ca o pată albă prin culoare,
Când ca un gând străin, de nedescris.

Voiam să-i pun, în visul meu, dârlog
Și l-aș fi pus, dar nu aveam curajul
Să-ncerc un lucru nou, precum dresajul
Acelui, de prin unde, inorog.

Ce vis ciudat! Un gând în lumea lui,
Atât de rătăcit prin iluzoriu,
Încât credea că e-ntr-un teritoriu
Cum nicăieri, în lumea asta, nu-i.

Cum s-ar simți un inorog în frâu?
M-ar asculta? Ar fi, pe drum de visuri,
Cel ce-ar putea să treacă prin abisuri
Ce s-ar ivi în viața ca un râu?

Priveam nedeslușirea de sub valuri,
Închipuindu-mi pașii încordați
Ai mei, ai lui, alături, ca doi frați
Ce caută, prin visuri, idealuri.

Din vol. “Aripi de azur”