Era un timp când mai scriam poeme,
În minte cu eroi din mari iubiri;
Lor le plăcea, vedeau asemuiri,
Dar la final îmi auzeam blesteme.

Mi se-ntâmpla să uit de vreo-ntâlnire
Şi mă purtam, ades, ca un nătâng
De se  zbătea, sub pleoapă, ochiul stâng,
Dar căutam, frenetic, o iubire.

Priveam, cu drag, spre unele artiste …
Ştiam că și ea le va semăna
Şi va intra, curând, în viaţa mea

Ca o regină, ca un vis, o stea,
Iar gândurile mele egoiste
Vor fi uitate-n vremurile triste.

Din vol.“Cântecul visurilor”