Își conturau spre fluturi noi petale
Primăvăratice, de lună mai,
Sperând să îi atragă în escale
Cu-atingeri îngerești, precum în Rai.

Veneau destui, le degustau polenul
Și se îndepărtau contrariați,
Jurându-se că au greșit Edenul
Și-au fost, de reci petale, înșelați.

Au stat o vară-ntreagă-n așteptare,
S-au tot foit sub adieri de vânt,
Iar toamna, sub a vremii apăsare,
Și-au înțeles menirea pe Pământ.

Petalele s-au transformat în spini …
Și plouă-n toamnă peste mărăcini.

Din vol. “Cântecul visurilor”