Sunt doar o fărâmă din praful de stele
Ce-n spații astrale petrec ani lumină
Cu norul galactic, în mari carusele,
Sunt micul fragment de esență divină.

Plutesc în neant căutând o ieșire
Din spațiul etern, ca să-mi caut menirea,
Mă-ndrept spre Pământ și privesc cu uimire
Planeta Albastră ce-mi vrea nemurirea.

Voi fi o ființă cu trupul magnific
Ce-n vremuri apuse-alerga în lagună
Cu nările-n vânt, în decorul mirific,
Pe țărmul tivit cu crâmpeie de lună.

Voi fi inorogul cântat în poeme,
Voi face ca viața să-mi fie deplină,
Iar când voi lăsa doar un trup, peste-o vreme,
Voi fi tot cu voi, ca esență divină.

Din vol. "Gândul pierdut"