Se-ntețise vântul,
Plopii tremurau,
Frunzele, mormântul,
Parcă-și căutau.

Se asprise vântul,
Plopii se-ndoiau,
Frunzele-n avântul
Zilelor, cădeau.

Se răcise vântul,
Plopii, toți, plângeau,
Sărutau pământul
Frunze ce-nghețau.

Se-ntomnase vântul,
Plopii îi știau
Toamnei lui, frământul:
Frunze-n el … mureau.

Din vol. "Călător prin gânduri"