Ce frig era în încăperea-ceea
În care, iute, ne-am adăpostit
Atunci când cerul a avut ideea
C-un viscol peste plaiul însorit!

Când ne-a surprins, eram pe drum spre stână
Și admiram în brazi cum se foiesc
Sălbatice minuni. Noi, mână-n mână,
Mergeam cum merg acei ce se iubesc.

Cântam ceva, nu-mi mai aduc aminte;
Ceva legat de-un dans prin necuprins,
Când cerul s-a schimbat în noi veșminte
Și, dintr-odată, peste noi a nins.

Un vânt cuprins de dor de depărtare,  
A început s-alerge printre fulgi,
Învăluindu-ne cu-a lui suflare,
Pornit să ne îngroape-n albul giulgi.

Am alergat spre stâna părăsită
Și-am râs, căci vântul n-a avut noroc:
Ne-a alungat spre semne de ursită
Ce-au apărut când ne-am aprins un foc.

29 aug. 2021