Se ridicase-un vânt la nori
Și-i alerga spre alt meleag
Atunci când mă priveai, în zori,
Cu ochi ce, vânt din nori, atrag.

În ploaia care ne uda,
Am deslușit un vag surâs
Ce-a transformat privirea ta
În ochi de ploaie, când ai râs.

În dansul dintr-un câmp cu flori,
M-am întrebat: “Cum pot eu, oare,
Să-i par un soare între sori
Și să-i lucesc în ochi de floare?”

Și tare-aș vrea, în prag de-apus,
Văzând în ochii tăi argint,
Să-ți spun că eu … acela nu-s!
Iubito, ochii tăi mă mint?

Din vol. “Cântecul visurilor”