Mi s-a părut, sau iar ai vrut să-mi dai,
Așa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu știi răspunsul meu? “Nici gând!”.

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalț!
Poți tu să-ți dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalț,
Chiar de sunt vorbe goale și în vânt.

Iar dacă eu îți spun, cumva, “Te du!”,
Ar trebui să mă cunoști, să știi
Că eu nu vreau să pleci, eu vrea ca tu
Să-mi vii în brațe, pururea să-mi fii.

Așa că, blonda mea și, încă, iubițică,
Să nu uiți că mă cheamă Contra Gică.

Din vol. “Hai, pa!”