Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut să-mi exprim părerea
asupra unora ce "nu trăiesc",
dar le provoacă altora durerea.

Ar trebui să-ncerc să-i înțeleg
să aflu cât au suferit în viață,
să îi ascult, iar apoi să dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.

Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
să-i fac să uite orice răzbunare,
să ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, să-și găsească alinare.

Îmi pare rău de ei când, într-un joc
vor după punct să-ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scapăt.

Din vol. “Călător prin gâduri”