Neanderthal (1) 

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de șef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care și-au aprins un foc.                              
     
O vreme s-au iubit din plin   
(V-aș povesti, dar mă abțin)      
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu știu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic și de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simțit ceva
Ce nu simțise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.

Văzând ceva că s-a-ntâmplat
Că soața lui s-a cam schimbat,
Și-a zis c-o fi de la vânat
Și de-o tratează de îndat'
Cu plante din ce-a adunat
Va fi, din nou, apreciat.

In seara-ceea i-a adus
Un ceai cu leacul presupus.
Privind ulcica, ea a spus:
"-Nda vum! " cu-n aer indispus
("- Și asta-i mică!" - am tradus).

Neanderthal (2)          

Ea a plecat, iar el ... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar  alin,
Acolo- n peștera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în “ceva” … deplin.

Și s-a gândit, s-a răsucit,
Pân’-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Și, cum să spun, a reușit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peștera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin și adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieșirea multora din ... post,
Căci - de! -  mărimea are-un cost,
Iar el ... plătește, că nu-i prost.

Curând, chiar soața a aflat
Și n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis “Kum vo” și ... a plecat.
(Traduc: “- Ești no.2, păcat!”)

Neanderthal (3)   

Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl ştia,
Şi, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e ... altundeva.

Şi s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu ştiu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Şi cerului i-a mulţumit
Că ruga i-a-mplinit.

S-a dus şi-a reuşit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Și sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.

Că-n peşteră nu i-ar fi frig,
Şi-ar fi, desigur, un câştig
La foc, în loc de pipirig,
Un lemn, din cele ce se-nfig
Cu vlaga unui cucurig
Vestit, cu, la femei, cârlig.

Aşa a fost: în trei amor,
Iar anii au trecut uşor,
Şi-n peşteră, muncind cu spor,
Au apărut, încetişor,
Cinci puradei. Iar el: “Vum knor!”
(Înseamnă: “Recunoscător!”)

Neanderthal (4)   

Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Și tribu’-n care a trăit,
Dar și un altu’,-am auzit,
Aflat la răsărit.

Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăștia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.

Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu pașii - nesfârșit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.

Cu cea din vest îi mai mergea:
Era de-a lui și îi știa
Tot ce făcea și chiar gândea,
Dar îl lăsa, căci se-ntorcea
Întotdeauna cu ceva
Din ce-și dorea.

Cealaltă, însă, vorba lui:
“Cam a … neanderthalului”,
Doar ce pleca, ea: “Nu-i, iar nu-i!” 
Dar mai zicea și: “Nwu da mui”
Traducerea … o pun în cui,
Căci mi-e rușine să v-o spui.

Neanderthal (5)   

Trecut-au anii și-au crescut
Neander-puștii din trecut,
Dar nu erau cum ar fi vrut,
Ca el, puternici, de temut,
Deși le-a dat tot ce-a avut
Și i-a-nvățat tot ce-a știut.

În lupte, nu erau ca el:
Iar unul, cel mai mărunțel,
A zis: “Eu nu merg la răzbel,
Că nu suport să văd măcel
Și nu știu, nu-nțeleg defel,
Ce câștigați cu lucru-acel?”

Ba, unul mai spre sapiens,
Tot căuta al vieții sens
Și n-avea păr pe-un cap imens,
Pe frunte, stropi ca de condens.
Cu-acela se certa intens:
Erau, mereu, pe contrasens.

Era, de ei, nemulțumit,
C-o viață-ntreagă a muncit
Să-și vadă neamul fericit
Și-așa cum e, boșorogit,
Simțindu-se neîmplinit,
Vrea alt “Ka fu”. Traduc: “Plodit”.

Din vol. "Parfum ... vesel" și "Hai, pa!"