Trei pitici de codru, urgisiți de-o vrajă,
Își doreau scăparea și stăteau de strajă
Într-o noapte-n care, au aflat, cumva,
Că din Lună pleacă raza ce-ar putea
Să-i elibereze din strânsori de mreajă.

Îndreptau spre Lună trei priviri în care
Câte-o rugă mută își făcea cărare
Printre crengi, prin frunze, prin poteci de nor,
Printr-un cer de care știu că-i iertător
Și-ar putea s-ajute întru îndurare.

Au primit pedeapsa pentru lăcomie,
Pentru neștiință ori acea prostie
De-a săpa întruna sub un vechi stejar,
După o comoară ce, imaginar,
Promitea ca, toată, doar a lor să fie.

A căzut stejarul și cei trei amici
Au primit blestemul: mici, pe sub urzici,
În ciuperci să zacă, făr-a se mișca.
… S-a milit crăiasa și, cu raza sa,
I-a făcut să fie, înapoi … pitici.

25 apr. 2021