Trei rățuște mititele,
Cocoțate pe-un pârleaz,
Se-ntreceau în zeflemele
Despre-o cioară din izlaz:

- Asta-i, clar, ieșită noaptea
Dintr-un ou făcut în pripă
În apus din ziua șaptea,
Printr-un strănutat de gripă.

- Nu cred! N-o auzi cum țipă?
Ăsta-i cântec? Nu, e-un “Cronc!”
Smiorcăit ca dup-o lipă
Tam-nesam și hodoronc.

- Voi vedeți ce-adună-n gușă?
Viermi, și râme, și gândaci!!!
Dacă mi-ar veni la ușă,
Aș pofti-o-n grajd, la vaci.

Dintr-odată cioara zboară
În văzduhul de prier,
Croncănind așa-ntr-o doară:
- Țoape fără caracter!

Din vol. “Dor de lele”