Apari galopând din tenebre,
Stropind cu neliniști în jur,
Îmbraci în veșminte funebre
Tot cerul cu gânduri de-azur.

Îmi tulburi și pacea din vise,
Îmi faci răsăritul apus,
Amesteci dorințele-n clise
Ce-mi vor viitorul distrus.

O, nu! Îți voi pune zăbala,
Puterea-ți voi ține-o în frâu,
Culoarea-ți cea neagră ca smoala,
Albi-voi cu piatră de râu.

Voi face din tine speranță,
Vei fi viitorului plus,
Iar pașii-ți vor fi cutezanță
În mersul ușor din apus.

Din vol. “Eterna căutare”