Te simt, iubire,-n somnul dintre vise,
te recunosc în freamătul din noapte
al gândurilor prefăcute-n șoapte
și-n mângâieri ce nu pot fi descrise.

În primul vis, am cunoscut iubirea,
în gesturi tremurânde și confuze,
în dansul ce-a-nceput să ne amuze,
și ne-a adus sărutul, fericirea.

Tu mă veghezi în somnul dintre vise,
eu îl aștept pe-acela ce-o să fie,
în care-aș vrea să stau o veșnicie,

în lumea faptelor demult decise,
a gândurilor calde și depline,
și-apoi să mă trezesc din vis … cu tine.

Din vol. "Oare"