A fost o zi, și-o alta, și-ncă multe
Ce se-nșirau ieșind din calendar
Ca niște bâiguieli din vremi oculte
Rostite către mine în zadar.

Se-mpleticeau privindu-mă cu zorii
Ascunși pe după fustele de nori
Cu tivuri inegale, iluzorii,
Pierdute printre pete de licori.

Iar Soarele, de-un galben în surdină,
Se arăta atât de disperat
Încât și mărăcinii din grădină
Uitaseră cu totul de-nțepat.

Îmi amintesc, vezi tu, nu am uitat
Ce zile-au fost atunci când ai plecat.

Din vol. “Călător prin gânduri”