E soare iar în toamna-mbietoare
la gânduri îmblânzite de-o dorință:
aceea de a face cu putință
să-mi fie, ca și astăzi, arzătoare.

Să mi te-nvăluie ca o privire
din ochi senini, de tine doritori,
ca-n vremea când trădau, adeseori,
un suflet ce-și dorea a ta iubire.

Mi te-a cuprins în lumea lui de gânduri,
iar tu pe toate le-ai înlănțuit
cu ale tale-n plasa de iubit
ce nu lăsa, la altele, intrânduri.

Ne bucurăm de-o toamnă-aducătoare
de zile petrecute sub un cer
sub care zboară, singur mesager,
un gând ca o lumină dinspre Soare.

Să fie, oare, ele, vinovate
de toamna fără nori și fără dor,
de zile ce se scurg mult prea ușor
când ne iubim cu gândurile toate?

Din vol. “Cântecul visurilor”