Toamnă ruginie, toamnă încărcată
Cu prinosul verii, cu al viei rod,
Adu bunăstarea mult prea așteptată
Și îi fii-mplinirii visului rapsod.

Vino cu blândețe, fără întristare,
Vino cu căldura serilor de mai
Și alină-n codru frunza care moare
Cu o doină-n care să-i șoptești: “Mai stai!”.

Dacă norii negri vin să te-nsoțească,
Fă-i să plângă iute lacrimi ca un cânt
Care să mai spele, să mai limpezească
Tot ce întinează viața pe Pământ.

Mie, toamnă blândă, toamnă ruginie,
Lasă-mi neschimbată calea pe un drum
Care-mi e plăcere, pace, bucurie,
Toamna mea de aur, toamna mea de-acum.

Din vol. “Călător prin gânduri”