De la-nceputuri, eu v-am fost alături
Şi v-am vegheat aşa cum numai eu
Puteam s-o fac. Pământu’-i pruncul meu,
Născut din ale Timpului desfături.

Voi v-aţi născut din firele pe care
Le-am revărsat ca dar nemuritor
Asupra voastră, corpuri care mor
Ca să renască pline de vigoare.

Aveţi şi voi un fel de nemurire:
Prin ce lăsaţi în urmă, la cei vii,
Dar ce va fi, n-aveţi de unde şti.

Eu, mama despre care n-aveţi ştire
V-aş întreba: ce faceţi, voi, copii,
Ce va rămâne, mâine, moştenire?

Din vol. “Călător prin gânduri”