A fost o zi când norii de furtună
și-au stins mânia-n sobrul sfat ceresc
și ne-au privit ținându-ne de mână,
plutind pe norii albi de te-iubesc.

Ar fi pierit și ultima lucire
din apele-ncărcate de apus
de nu mi-ai fi zâmbit, cu o privire
ce zori de fericire mi-a adus.

Era o nouă, lină-alunecare
a unei pene albe pe un scris
ce apărea cu litere pe care
le mai văzusem într-un singur vis.

A fost un vis de noapte, vis de zi?
L-am și avut ori sper că va veni?

Din vol. “Călător prin gânduri”