Daniel Vișan-Dimitriu

Melodia noastră

Eram deja demult în gândul tău,
Iar tu erai zeiţă pentru mine,
Nu ne-ntrecea iubirea niciun hău
Sau cele mai înalte culmi alpine.

Eram sedus, eram îndrăgostit,
Eram cum alţii n-ar putea-nţelege,
Eram şi cucerit şi fericit,
Eram deasupra de uman sau lege.

Priveam în jur ca de pe-un ring de dans
În care noi dansam o melodie,
Iar viaţa noastră, dulcele balans,
Era doar pas în doi şi armonie.

A fost atunci şi nu s-a terminat,
Căci melodia noastră e eternă,
Revine în surdină, repetat,
În variantă nouă, mai modernă.

În noaptea ce-a trecut, iar am dansat
Ca într-un ritual, ca-ntr-o poveste,
În care eu, ca prinţ, te-am invitat,
Privind în ochii-ți cu luciri celeste.

Pluteam cu tine-n braţe şi-mi doream
Ca ţărmul să rămână-n depărtare …
Se terminase dansul, dar păream
Sub vraja unui răsărit, la mare.

Din vol. "Eterna căutare"