Plecase vântul dintre ploi
Și nu-ntorsese înapoi
Nici ochi de vânt, nici bun rămas,
Nici urma ultimului pas.

Lăsa în urmă timp pierdut,
Cu cerul peste el căzut,
Zdrobind și amintiri, și - vai! -
Petalele din luna mai.

Zbura, se-ndepărta de tot
Și toate câte îl socot
În lumea lor un biet străin
Lovind cu aripi reci, de chin.

Era, în zboru-i de zefir,
Un vânt cu brațele potir,
Ducând în lumea de apoi
Nimicul adunat din ploi.

Din vol. “Eterna căutare”