Când îmi șoptesc aducerile-aminte
De vechiul drum,
În lumea lui lăsat,
Ascult, sfios,
Puțin îngândurat,
Și le alint cu tainice cuvinte.

Sunt toate vechi, aceleași de-altădată,
Efectul lor, îl știu, îl știi și tu;
Încerc și azi … Minune!
Dintr-o dată,
Un semn pornit din ceruri,
Îmi căzu

Și nu se sparse-n gânduri de o clipă,
Și nu se rătăci în suflet gol …
E o lumină care se-nfiripă,
Venind ușor,
Trimisă
Ca un sol.

- Ești trist, îmi spune, gândul tău e rece,
Din visul tău,
Nimic n-a mai rămas …
Pe vechiul drum,
Poți face un popas,
Apoi, spre veșnicie, te-oi petrece.

Din vol. “Eterna căutare”