Eu am ales o floare și nu este
 nici floarea ce te-mpiedică-a uita
 nici una care crește sus, pe creste,
 sau care peste ape-ar vrea să stea.
 
 Nu e aceea care se desface
 în suflete de plante, ca un duh
 ce vrea cu vântul verii să se joace
 în zborul lui vremelnic, prin văzduh.
 
 Ce am ales îmi râde-acum în soare,
 și mă privește, parcă, într-un fel
 în care niciodat’-o altă floare
 nu m-a privit, așa cum face el.
 
 Eu am demult în inimă un fir
 atât de plin de … roșu-trandafir.
 
Din vol. “Călător prin gânduri”