Luntraș pe cărările nopții

 Vâsleam pe un fluviu, prin mine, stingher,
 Făcându-mi pe Styxul din gânduri cărare
 Spre-un far de iluzii strivite de-un cer
 Cuprins de o noapte ivită din mare.
  
 Grăbeam spre un țărm de-ntuneric deplin,
 C-o lotcă atrasă de-o vagă scânteie
 Rămasă alături de farul în chin
 Spre-a fi, din trecut, viitorului cheie.
  
 Prin Styxul din gânduri, vâsleam pe o mare
 Și-un cer ce căzuse-ascunzându-mi reperul
 C-o noapte mai neagră ca noaptea în care
 Eram și vâslașul, și marea, și cerul. 

 Din vol. “Eterna căutare”