O mai aștept, că – deh! – e-așa frumoasă ...
Și se mai face – nu-s de vină eu! –
Așa vrea ea, că e simandicoasă
Și elegantă și … pe placul meu.

Da’ nici eu nu mă las: am pălărie
De la Nea Gicu, șef pălărier
Pe care-orice bărbat ar vrea să-l știe
Amicul lui. Pe cinstea mea, mon cher!

O duc la teatru-acum, că-n seara asta
E una care-i place ei. În rol,
Că, altfel, n-o suportă – cu-asta, basta! –
Și zice că-i o vampă, zău, parol!

Da’ ce-o mai face, frate, că-n lumină,
Îmi pare că e fum la geamul ei?
S-o pieptena și peria-i de vină?
Că arde, prin frecare, alelei!

M-am plictisit căci e o oră, iată.
De când o-aștept. ‘i-arunc o pietricea ...
- Au! Prost mai ești! Iar ai făcut-o lată!
Vezi tu! Cobor la tine! Mama ta!


Din vol. "Dor de lele"