El – cu brațul plin de flori,
Ea – cu roșu-n obrăjori,
Se-ntâlneau s-o facă lată
Înc-o dată.

S-au pupat cam într-o doară,
Au intrat în cârciumioară
Și, la masă, au cerut
De băut.

Numai că, la altă masă,
Mai demult plecați de-acasă,
Soața lui cu soțul ei
Beau cât trei.

- Ne-au luat-o înainte! 
Mama  lor … și cele sfinte! -
Zise el. Ceva … și ea, 
Cu perdea.

N-au mai stat. S-au ridicat
Și în grabă au plecat
Spre secreta lor baracă
… să-i întreacă.


Din vol. “Dor de lele”