Te oglindeai în ochii mei, iubito,
și mă priveai. Eu … te priveam și eu
cu ochii mari, și-n suflet am simțit-o:
pulsa iubirea ta în pieptul meu.

Era în mine,-n stropii rari de ploaie,
în ochii tăi, ai mei, era în jur,
în gânduri ce, scântei zglobii, văpaie,
zburau spre tine-n picuri de azur.

M-am sprijinit de gândul tău în gându-mi,
te-ai sprijinit și tu de brațul meu,
și te-am urmat și m-ai urmat, jurându-mi
că vom păși pe-același curcubeu.


Dol. “Eterna căutare”