Cerea venirea nopții așteptare
Și-o așteptam pășind pe timpul meu
Cu pasul apăsând pe clipe, greu,
La țărmul plin de urme de uitare.

Veneau în valuri urmele, intrau
Prin crăpături din tainicele visuri
Ce izvorau din marile abisuri
În care amintirile mureau.

Era o așteptare-n care eu 
Mi te închipuiam pășind pe ape
Ce te-aduceau privirilor aproape,
Iar brațele-mi te cuprindeau mereu.

Mă-nvăluiai prelung, tu, noaptea mea
Și mă făceai să uit de-o așteptare
În care tu veneai din depărtare 
În visul care mă acapara

Și mă-nchidea-n a ta întunecime
Arzându-mi doru-n sufletul de foc
Al unei nopți ce mă purta-ntr-un joc
Pe trepte înspre raiul lumii prime.


19 nov. 2022