E timpul! – spuse ploaia într-o zi
Prin stropii toamnei deveniți mai reci
Decât atâtea gânduri ce-or veni
Când se vor stinge vechile poteci.

Căci pe pământ și-n cer se vor schimba
Culori, și obiceiuri, și senin,
În altceva, ce poate-ar însemna
Culoarea verii în culori de chin,

Ar duce zorii luminoși în vis
Și-ar transforma albastru-n cenușiu
Pe cerul care-ar deveni închis
De nori ce-ar speria tot ce e viu.

Tăcerea zilelor ar deveni
Un laitmotiv al toamnei, un ecou
Al sunetelor nopții, care-ar fi
Mai limpezi pe al cerului panou.

Dar dacă ne va fi un timp mai bun,
Un anotimp cu noi mărinimos,
Cu zile-n care grijile apun?
În toamnă, uneori, e mai frumos!