De felul Ei, e-o mare plimbăreață
Și-i plac excursiile  fel de fel,
Dar eu nu merg și n-aș sta nici în față
În microbuz. N-aș suporta defel.

Când eu conduc, e una, dar cu altul 
Să șoferească, nu pot. Doamne feri!
Mai zice Ea, dar încetează-asaltul
Când vede că m-apucă-n cap dureri.

Aș tot conduce, n-am nicio problemă,
Și-aș merge ață, numai să conduc
La drum întins și fără vreo dilemă
Că trebuie viteza s-o reduc.

Am zis de ață? Iote cum îmi scapă
Cuvântul amintindu-mi de un ac
Ce pare că nu vrea s-o mai încapă,
Fiind mai greu “problema” s-o atac.

Și, cum spuneam, e-o mare plimbăreață,
Dar când se-ntoarce o aștept în prag,
Mă-ndrept spre Ea ca acul înspre ață 
Și se rezolvă totul. Pa, cu drag!