Ea avea un secret și demult s-a gândit
Să nu-l spună cumva, să-l păstreze al ei,
Să nu-i fie doar vis ce i-a fost răsădit
De când încă n-avea-n părul ei ghiocei 

Și revine la fel, dar nu-i e un coșmar,
N-o trezește din somn, doar atât că-i ciudat,
Poartă-n el un mister ce îi pare amar, 
Parc-așteaptă ceva ce, în timp, s-a păstrat. 

El pe-un câmp, așezat, n-o privește nicicând,
Nu-i vorbește deloc și e, poate, rănit, 
Căci un geamăt ușor îi răzbate în gând
Și îl simte că e-n visul ei, chinuit. 

I-a vorbit, l-a-ntrebat din ce timp a venit,
Dar el nu i-a răspuns. De sub masca-i de fier,
Nu s-a scurs un cuvânt, doar priviri au pornit
Ca un vis doar cu ea și un vechi cavaler.

Îl așteaptă mereu și, când stele-o privesc, 
Văd un zâmbet senin luminându-i discret
O frântură de vis ce devine lumesc
Doar în timpul cât ea îl mai ține secret.