Priveai prin fereastră, 
dar nu îmi vedeai
nici gânduri plutind și nici vise,
nici ușile-n suflet deschise
de brațe chemându-te-n Rai.

Privirile tale 
scrutau depărtări
părând că ar vrea să se-ascundă
în lumi ce nu pot să pătrundă,
dar simt de acolo chemări.

Eram peste tot, 
și departe, și-n jur,
în aerul ce te-nconjoară,
iar șoaptele ce te-nfioară
porneau din sclipiri de azur.

C-o aripă blândă, 
privirea ți-am stins
și-atunci, cu adâncul din mine,
dorința venind să-ți aline,
cealaltă, ușor, te-a cuprins.