Dincolo de ziduri, lumea de afară
Deapănă povestea anilor ce trec
Dinspre-o stea uitată, înspre veșnicie,
Prin întinderi fără maluri de edec.

Poate steaua-ceea încă mai trăiește,
Poate are-un astru chipu-i luminând
Ori singurătatea este cea în care
Amintiri de-o viață vin și trec, pe rând.

Nu știi care-i steaua și ai vrea ca anii
Să se-opreasc-o clipă, cât a-ți povesti
Despre ea: cum este, cât e de departe,
Cine-i este astrul, cum e a iubi.

Dar ei trec, ei pleacă, lor nu le mai pasă
Dac-o muritoare, singură și ea,
Vrea, privind spre ceruri de pe-un prag de casă,
Vești de ani-lumină despre-o mică stea.

În tăcerea serii care te-nconjoară,
Gândurile, toate, par a te-nsoți
În călătoria nopții-ntunecate
Spre nemărginirea-n care vrei să fii.

Din vol. “Cântecul visurilor”