Se anunța o noapte-ntunecată,
Iar umbrele-ncepeau să se frământe,
Să-și netezească aripile frânte,
În lumea lor, de neguri încărcată.

Voiau, pe drumul razelor de Lună,
Să fugă, profitând de lipsa lor,
Departe de infernul arzător,
Căci nu mai vor lumina să-i supună.

Vor altă lume, fără nicio lege,
Cu fiecare umbră-n legea ei
Și vor să-i lase-n urmă pe acei
Ce nu pot, libertatea, înțelege.

Nu va mai fi nici dreaptă judecată,
Nu vor mai fi pedepse, iar pe drum
Se vor grăbi, vor fi precum un fum 
Ce vrea, în Lună, partea-ntunecată.