Nu s-a decis balanța ce taler e mai greu,
Cu toamna într-o parte și-o vară ce încearcă
Să-și ducă mai departe căldura care-o-ncarcă
Și-o ține în putere-n al anului traseu.

Nici eu, de prin alegeri, nu m-am decis ce iau:
Albastrul dintr-o mare, căpruiul cu hoție,
Culoarea unor mure ori verdele ce, mie,
Mi-ar fi balsam ca-n vremea când ochii-mi lăcrimau.

Septembrie nu-i toamnă, nici vară, e ceva
Prea cald și, totuși, rece, o nestatornicie,
O trecere prin viață c-un pic de veșnicie,
O lună ca o vară ce-ar sta și ar pleca.

Privirea mea, din ape, trezește-un gând sfios,
Ce vine, se așează alături și mă-ntreabă:
“De-ar fi să cumperi ochii aceia, la tarabă,
Pe care i-ai alege?”. Răspund: “Ce-i mai frumos!”

Descumpănit, el, gândul, insistă: “Care zi
Ar fi, ca luna asta, alegere să-ți fie?”
Îi spun că este una ce-mi este dragă mie,
Dar n-o divulg. Secretul, nici gândul nu-l va ști.

Din vol. “Cântecul visurilor”