Pe trupul tău s-au așternut nisipuri
Și-au devenit fărâme de trecut
Împrăștiate în necunoscut
Cu alte forme și cu alte chipuri.

Au fost furtuni ce ți-au slăbit puterea,
A fost și foc în lumea dimprejur,
Dar tu, privind spre cerul de azur,
Ai reușit să-nvingi, în timp, durerea.

Din raiul tău, n-ai vrut a fi plecată,
Căci adevărul scris în rădăcini
Ar fi putut s-ajungă la străini
Istorie din nou modificată

Și ai rămas, cu umbre pe morminte
Ascunse-n timpul vechi ca un nisip
Ce nu se-ntoarce-n vânt cu niciun chip
Și-ți e doar ție vremea dinainte,

Căci trupul tău, chiar și atunci când doare,
Nu e mai slab, nu e pierdut, nu-i dus
Pe calea rătăcită, din apus,
Aceea cu nisipuri mișcătoare.

Din vol. “Aripi de azur”