Sonetul roșu al macilor

Era o cărare cu maci
În vara aceea fierbinte
Ce-mi vine adesea în minte
Când văd că în roșu te-mbraci.

Aș vrea să mă-ntorc, să colind
Prin clipele verii cu tine,
Să simt împletirea-n destine
Și-același parfum adiind.

De-ar fi, într-un roșu de mac,
Să pun un răvaș de amor,
Aș scrie cuvinte ce-ți plac,

Iar tu, în mirific decor,
Mi-ai spune că nu mai am leac,
Dar nici tu: e molipsitor.

Din vol. “Aripi de azur”

Lasă un comentariu