Ei au plecat pe drumuri diferite:

El – peste valuri pline de apus,

Ea – pe cărări ascunse și umbrite

De gânduri care nu i s-au supus.

Plutirea lui pe valuri neștiute

De stelele ce-n boltă surâdeau,

L-a dus pe țărmuri noi, necunoscute,

În care gândurile se-aprindeau,

Zburau spre cer cu licăr de comete

Ce-au renunțat să cadă într-un gol

În care-ar stinge ultime regrete

Și-ar încheia povestea unui rol.

Din cerul plin cu gândurile-aprinse,

Urmând aceeași cale spre apus,

Au început să picure, surprinse,

Acelea care-și căutau supus

Și, așternându-se-n cărări străine,

Au așteptat să vină pașii ei,

Ca tălpilor desculțe să se-nchine,

Cum o făceau sub florile de tei.

Din vol. “Aripi de azur”