În spațíul acela îngust
Aflat în adânc de crevasă,
Credeam că am dreptul și-i just
S-arăt că de viață îmi pasă

Și-am tot încercat să aleg
Un drum, să pășesc în lumină,
Să fiu, eu și ea, un întreg
Ce poate divin să devină.

Ales-am cărarea de vânt
Și-am fost azvârlit în furtună,
Apoi, frământări de pământ
Au vrut bariere să-mi pună.

Poteci de prin sufletul meu,
Alese din gânduri amare,
Mi-au fost la-ndemână mereu
Și toate-mi erau acuzare.

Credeam c-am să fiu un întreg
De caut afară lumină,
Dar azi am aflat și-nțeleg:
În mine-i esența divină.

Din vol. “Cântecul visurilor”