Mi-a apărut ca un tablou
Într-o mijire a ochilor
Și nu știam cum aș putea descrie
Tăcerea de acolo.
Poate ca o uitare a sunetelor pierdute 
În culorile serii,
Poate ca un zbor nevăzut
Al basmelor de demult,
Ori ca o nemișcare a unui vis
Lăsat sub pernă la ivirea dimineții.
Am privit fiecare fir de iarbă
Așteptând o adiere,
Am privit apele, copacii,
Norii și sclipirile cerului,
Până când totul a căpătat 
Conturul uitării.

2 iul. 2025