Pe o piatră scrisă într-o limbă moartă,
Croncănea o cioară pusă rău pe ceartă:
Unde-mi umbli, Bulă? Vai, ce crudă soartă
După re’ncarnare să nu-ți fiu consoartă!
 
De sub altă piatră, tremurând de frică,
Iese la iveală șoarecul Costică:
Nu-l mai plânge leleo pe Bulache-al tău,
Că acum e râmă, a-ncurcat-o rău!
 
Spiritul lui Bulă, vesel, în Dubai,
Căștiga la poker viața următoare
Cu royala-n mână, dar - ce întâmplare! -
Se-auzi din ceruri: am uitat să tai!