Adagio în Paradis        

Am rămas în Fantas Gora
Singur-singurel, o vreme,
C-a plecat sătulă, poate,
De poeme.

N-a crezut că eu, în raiul
Din așa pierdut atol,
Nu pot fi, pe-o plajă goală,
Suflet ... gol.

Încă-i mai vedeam caiacul,
Când, prin urma lui, în trenă,
Îmi venea din valuri calde
O sirenă.

19 ian. 2025

Lasă un comentariu