Începură caii iarăși să necheze
Și să scurme glia care nu-i mai vrea,
Dar pe care-ntruna vor a galopa,
Nelăsând nici praful să se mai așeze.

Nu mai vor din iarbă să se mai ridice
Fire de lumină-n spini de verde crud
Care-ascund în vârfuri adevărul nud,
Gata în galopul lor să se implice.

Își nechează caii frica de-ntuneric
Și în herghelie speră adopost
Față de pământul care cere-un cost
Pentru timpul care le-a părut feeric.

Cerul de furtună pare a trimite
Semn că e aproape clipa de final,
Când își mănă vântul ca pe un pumnal
Spre copite care se opresc, uimite.

Noaptea e aproape și e greu s-o-ndure
Când pădurea crește-n poale stele reci,
Strecurate-n taină din adânci poteci,
Umbre de-altădată, siluete sure.

7 dec. 2024